Ce sunt sinusurile?

Sinusurile sunt niște cavități umplute cu aer, aflate în grosimea oaselor capului, care ajuta în respirație. Omul prezinta mai multe astfel de cavități, însă în cadrul chirurgiei maxilare este vorba de sinusurile maxilare. Este bine de știut că sănătatea sinusurilor are o contribuție esențială în funcționarea normală a respirației. În caz contrar, când sinusurile sunt infectate, calitatea respirației, deci implicit a vieții, vă fi din ce în ce mai afectată.

De cele mai multe ori cauza infecțiilor sinuzale o reprezintă cariile netratate la timp a dinților din zona laterală.

Din păcate, în mod foarte frecvent, boala se cronicizează rapid și descoperim abia la un control stomatologic de rutină că persoana în cauza suferă de sinuzită. De aceea, consultul periodic făcut de un medic stomatolog este esențial pentru a se descoperi nu numai afecțiuni ale dinților, ci și afecțiuni ale sinusurilor. Astfel, pacientul va afla și dacă sinuzita a apărut din cauza dinților. Atunci când simptomele sunt unilaterale putem spune cu certitudine că sinuzita este de cauză dentară.

La nou-născuți, acest sinus maxilar este extrem de mic aflându-se doar în dreptul porțiunii mijlocii a nasului, unde se afla și legătură dintre acesta și nas. Odată cu înaintarea în vârstă, cavitatea aeriană se mărește ajungând foarte aproape de rădăcinile dinților, uneori intrând chiar printre acestea. De asemenea, exista cazuri când rădăcinile dinților se află atât de aproape de membrana sinusală încât între aceștia și sinus se află doar un strat extrem de subțire de os. Infecția de la vârful rădăcinilor dentare nedescoperită la timp poate distruge osul podelei sinuzale invadând sinusul. Toate aceste posibilități reprezintă factori de care trebuie să se țină cont atunci când se intenționează extracția dinților sinuzali sau în inserarea unor implanturi în acea zonă.

Consultul periodic făcut de un medic stomatolog este esențial pentru a se descoperi nu numai afecțiuni ale dinților, ci și afecțiuni ale sinusurilor.

Atunci când dinții din zona laterală maxilară lipsesc, pe parcursul trecerii timpului, osul din dreptul podelei sinusului se resoarbe, ajungând, în anumite cazuri să fie extrem de subțire. Astfel, când se dorește inserarea unor implanturi în zona de sub sinus, deoarece nu exista suport osos de ajuns, medicul vă fi nevoit să mărească oferta osoasă prin ridicarea membranei sinusale, și în același timp să umple golul creat cu materiale ce vor genera os, astfel îngroșând podeaua sinusului, creând posibilitatea inserării de implanturi în această zonă.

Este bine de știut că pentru inserarea implanturilor din dreptul sinusurilor, osul trebuie să aibă aproximativ 10 mm înălțime. În caz contrar, operația de ridicare a podelei sinusale va fi necesară.

Toate informațiile de care este nevoie pentru elaborarea unui plan de tratament potrivit se pot afla în urma efectuării de către pacient a unui CBCT. Acest CBCT permite analiza tridimensionala a tuturor elementelor din milimetru în milimetru, evaluarea densității osoase, formei, volumului, prezența unor formațiuni structurale fiziologice sau patologice la nivelul pereților sinusului sau nemijlocit în interiorul cavității.

După cum am explicat mai sus, sinusul este o cavitate plină cu aer care ne ajută în respirație. Acest aer este menținut de o membrana elastică care tapetează pereții interni. În mod normal, când nu există modificări patologice, membrana este foarte subțire și poate fi, uneori, comparată cu un balon de săpun. Astfel, sinus liftingul reprezintă o procedura complexă care necesită o dexteritate foarte bună a medicului chirurg pentru a se evita perforarea acelei membrane. De asemenea, instrumentarul folosit, trebuie să fie de foarte bună calitate, va contribui la evitarea perforării, chiar și în cazuri în care există mucoase extrem de subțiri și neelastice. Manevrabilitatea membranei este dată de calitatea mucoasei, aceasta fiind direct proporțională cu sănătatea sinusului.

În orice caz, dacă apare o perforație a membranei sinusale, există posibilitatea reparării imediate în timpul aceleiași operații, astfel încât acest incident nu va afecta în niciun fel succesul tratamentului. Și totuși, se pot întâmpla, rupturi care nu pot fi reparate, în această situație se repune gingia la loc și se intervine din nou după cel puțin 6 luni.

O veste bună este că deși acestă procedură este una care necesita probabil cea mai mare finețe din chirurgia maxilară, este și foarte bine documentată din punct de vedere științific, astfel că succesul tratamentului este ușor predictibil dacă se ține cont de particularitățile fiecărui pacient.

Intervenția de sinus lifting constă în dezlipirea gingiei din dreptul peretelui anterior al sinusului, crearea unei ferestre prin care se ajunge la membrana internă. În momentul în care mucoasa este vizibilă, chirurgul o va dezlipi foarte delicat de os și cu ajutorul unui instrumentar specific, o va ridica până la nivelul dorit. În acest moment se pot insera implanturile care vor fi acoperite în totalitate de un amestec format din granule osoase și gel obținut din plasma bogată în trombocite și factori de creștere proprii pacientului. Totuși, există situații când podeaua sinusului este atât de subțire încât nu se pot insera implanturi, atunci, se practică doar adiția osoasă de la nivelul sinusului și abia după 6 luni se vor putea insera implanturile.

Bineînțeles, ca în cazul tuturor manoperelor chirurgicale, această procedură se poate face cât mai minim-invaziv cu putință. Zic ,,cu putință” fiindcă în niciun caz operația de sinus lifting nu este una minim-invazivă, ci doar se poate ține mai mult sau mai puțin cont de țesuturile osoase vecine sau de accelerarea procesului de vindecare.

Operațiile de adiție osoasă în sinus sunt diferite, depinde de grosimea podelei osoase și de forma crestei alveolare, uneori putem introduce materialul de adiție osoasă direct prin gaura de inserție a implantului, cu ajutorul unei truse de instrumente specifice, la fel dezlipim și ridicăm membrana sinusului, golul creat fiind umplut cu material de adiție prin gaura unde se va înșuruba implantul.

Pentru a putea alege metoda de adiție cea mai potrivită, obligatoriu se va face un CBCT.

Pentru acestea, în cadrul oricărei intervenții de sinus lifting folosesc un instrumentar special care îmi permite să nu pierd niciun gram de os al pacientului. Astfel, chiar și fereastra pe care o fac în os pentru a ajunge la sinus prin abord lateral va fi readusă la loc după intervenție, când se intervine prin abord crestal, osul provenit din frezarea neo-alveolei se recoltează și se introduce în sinus sub forma de os măcinat. Cu toate acestea, pentru un plus în vindecarea postoperatorie și pentru a diminua efectele locale din următoarele zile, folosesc autoplasma bogată în trombocite. Plasma va fi folosită atât pentru adiția osoasa din sinus, prin amestecarea acesteia cu osul, cât și pentru confecționarea unor membrane care vor fi puse atât în contact cu membrana sinusală cât și înainte de închiderea plăgii.

Există situații când podeaua sinusului este atât de subțire încât nu se pot insera implanturi, atunci, se practică doar adiția osoasă de la nivelul sinusului și abia după 6 luni se vor putea insera implanturile

Acțiuni care pot duce la creșterea bruscă a presiunii intrasinusale precum: strănutul pe nas, suflatul nasului și chiar băutul cu paiul, este recomandat a fi evitate pe cât posibil. Acestea pot crea o variațiune de presiune intrasinusală mare afectând procesul de vindecare a membranei.

Ca și în cazul altor proceduri care includ augumentarea osoasă, fumatul este un factor negativ pentru vindecare, deoarece gudroanele din fum și temperatura crescută interferă cu vindecarea imediat postoperator, iar nicotina întârzie proliferarea capilarelor sangvine din cursul micro vascularizației osului augmentat. Fumătorii trebuie să fie avertizați în privința acestor consecințe, garantându-se astfel succesul operației.

Sinuzita în faza acută

În cazul sinuzitei acute, mai întâi se face tratamentul sinuzitei și apoi se poate interveni pentru adiția osoasă intrasinusală. Membrana sinusală fiind inflamată, este friabilă și se poate perfora. Poate exista conținut seros sau purulent care va afecta manipularea corectă a membranei și mai apoi vindecarea.

Mucoasa îngroșată a sinusului cu pierderea spațiului aerian în proporție de 90%

Ca urmare a unei sinuzite maxilare cronice foarte vechi sau cu acutizări multiple, membrana sinusală se poate îngroșa foarte mult până când ocupă aproape toată cavitatea sinusului, este o situație care poartă numele de „sinus inoperabil”. Se va practica tratamentul sinuzitei, atenție, nu prin cură radicală de sinus, și abia apoi se face operația de adiție osoasă intrasinusală.

Sinuzita cronică acutizată

De asemenea, mai întâi se tratează starea acută și apoi se practică sinus lifting.

După cum am spus mai sus, plasma bogată în factori de creștere este folosită cu succes și în operația de sinus lifting, ajutând la diminuarea efectelor locale precum durerea și edemul postoperatorii. În cadrul acestei intervenții, plasma bogată în trombocite este folosită sub două forme. Astfel, pentru adiția osoasă de sub membrana sinusală, aceasta se va introduce într-un cuptor, unde după câteva minute va rezulta o substanță gelificata. Acest gel se va amesteca cu granulele osoase, în felul acesta fiind nevoie de mai puține granule osoase decât în cazul în care adiția se făcea fără plasmă.

O altă formă a acestei plasme bogată în trombocite, folosită în operația de sinus lifting, este cea de membrană. Aceste membrane se obțin prin utilizarea unui protocol special de centrifugare în eprubete specifice A-PRF. Rezultatul fiind o rețea de fibrinogen sub formă de membrană îmbibată cu plasmă bogată în trombocit.

Care sunt avantajele plasmei în intervenția de sinus lifting? Vindecarea calitativă – os normal structurat în timp mai scurt , 6-9 luni, în comparație cu adiția osoasă clasică din care rezulta inițial o hipercondensare a osului intrasinusal și transformarea lui în os cu structura normală, abia peste 18-36 de luni.

Este bine de știut că în cazul oricărei intervenții care implică augumentarea osoasă, vascularizația locală este factorul care va determina succesul tratamentului.

Avantajele plasmei în intervenția de sinus lifting? Vindecarea calitativă – os normal structurat în timp mai scurt , 6-9 luni, în comparație cu adiția osoasă clasică din care rezulta inițial o hipercondensare a osului intrasinusal și transformarea lui în os cu structura normală, abia peste 18-36 de luni.

Având în vedere că manevrele făcute pentru ridicarea unei membrane sinusale reprezintă un traumatism la nivelul osului alveolar, imediat după efectuarea acestora, sistemul de apărare al organismului va fi pus în funcțiune la fel că în cazul oricărui traumatism de la orice nivel. Astfel, primul semn al începerii procesului de vindecare este apariția inflamației, de aceea, contrar așteptărilor, edemul (umflatura) reprezintă o reacție normală a organismului. De asemenea, după terminarea efectului anestezic, este normal ca durerea să apară, însă, administrarea antiinflamatoarelor prescrise de către medic o vă diminua fără probleme. Tratamentul cu antibiotice este obligatoriu, deoarece bacteriile din cavitatea bucală vor invada inevitabil zona operată, astfel fiind nevoie de protecție suplimentară antibacteriană.

După o perioadă de vindecare de 6-9 luni, obținem în interiorul sinusului un os de bună calitate care vă fi capabil să susțină implanturile o perioadă foarte lungă de timp.